Fiecare dintre noi își dorește să aibă dreptate mereu. Pentru că a avea dreptate este egal cu a fi inteligent, ergo deții o anumită putere și aduni admirație. Am dreptate? Cu toții suntem experți în datul cu părerea, fie că părerile noastre sunt auzite de o persoană sau mai multe. Acești „experți” s-au transformat în influenceri în ultimii ani și, trebuie să recunoaștem, urmărim influencerii, ne place să le auzim orice părere, poate, poate coincide cu a noastră. Poate că am vrea să fim în locul lor, fără să știm că suntem implicit influenceri pentru părinții nostri, prieteni, frați, alte rude sau colegi de serviciu.
Avem păreri și nu ne este frică să le folosim! Partea mai puțin colorată este că avem nevoie de validare, de confirmare de la persoane pe care noi le considerăm a fi valoroase. Fiecare urmărește persoane publice care le validează opinia. Foarte rar urmărim o persoană cu opinii contrare și dacă o ascultăm, o facem doar pentru a o ponegri sau a o ironiza, nu pentru a asculta un punct de vedere diferit. Ne plac doar părerile noastre! Numa ele-s bune, restu rău și greșit!
În perioada 06-07 octombrie 2018, în România s-a desfășurat referendumul pentru revizuirea Constituției cu privire la schimbarea definiției familiei, modificarea propusă ar fi înlocuit noțiunea de „soți” cu precizarea clară a căsătoriei dintre o femeie cu un bărbat.
Ce ne-a afectat cel mai mult- în afara pierderii sumei de 163 milioane de lei- a fost că România, ca o Mare Roșie, s-a împărțit iremediabil în două : o tabără pro referendum și alta contra acestuia.
De obicei, din punctul meu de vedere, țara noastră se împarte în trei tabere: una care condamnă sau ironizează orice curent/ eveniment/ fenomen, alta care îl susține/ apară și a treia care le observă pe amîndouă, dar le ignoră pentru că are treburi mai importante de făcut. Partea bună este că toți trecem prin cele trei fără să ne certăm. A fost nevoie de o temă de discuție mai serioasă pentru aplicarea terțului exclus, în cazul nostru împărțirea în doar doua tabere: pro referendum sau contra, fiind mai greu să stai relaxat la mijloc.
Partidul politic aflat atunci la putere ( sau „You-Know-Who”) a reușit să consolideze solidaritatea românilor prin managementul defectuos al tării, poporul arătîndu-și nemulțumirile prin organizarea unor proteste ( probabil a doua oară în istorie de la 24 ianuarie 1859 cînd atît de mulți români au stat uniți pentru binele tuturor), cînd, deodată Coaliția pentru Familie a trîntit un toiag în fața României strigînd ca un Gandalf în fața demonului Balrog că homosexualii vor nenoroci copiii din țara asta, adoptîndu-i pe toți deodată, forțîndu-i să devină gay la rîndul lor și obligîndu-i să se îmbrace nepotrivit la școală! Mulțimea a rămas consternată. S- a șters în grabă tabla cu adnotările ordonanțelor de urgență și au început cu toții să scrie o lecție nouă. O tablă de scris încăpătoare, cu multe nuanțe de cretă colorată a fost platforma de socializare Facebook. Tabla a fost împărțită în două și taberele adverse au scris apăsat argumentele, fără a copia, însă, de la vecini. Nimeni nu și-a schimbat părerea în urma prezentărilor, chiar din contra, s-au disprețuit și mai mult. Cine a pierdut? Noi toți…
Acum pierdem din nou! A venit pandemia și ne-a tras o palmă zdravană peste ceafă, strigînd că am greșit și că putem mai bine. Ne-a arătat clar că avem nevoie unul de celălalt pentru a trăi armonios, dar uite cum ne încăpățînăm să fim dezbinați în continuare. Iarăși la tablă doua idei contrare: virusul este real și cei care nu cred în asta sunt niște proști, care nu merită să fie tratați în caz de îmbolnăvire și contra: virusul este o conspirație a celor care conduc lumea din umbră și a apărut pentru a ține populația sub control.
Iarăși cei scoși la tablă stau spate în spate și apasă pe cretă ca ideea lor să fie mai lizibilă și nici unul nu se întreabă „dar dacă cel din echipa cealaltă are dreptate?” la fel și cu proiectul pentru educația sexuală în școli. Idei țipate pe Facebook, fără pauze prea lungi de gîndire. Fără discuții logice, cu calm, la aceeași masă. Nu. S-a hotărît într-o direcție și așa o ține.
Nu e oare periculos să crezi că doar tu ai dreptate?
Nu e periculos să asculți doar pe cei care îți împărtășesc ideile? Poate ar fi indicat să ne uităm în stînga și-n dreapta și să ascultăm mai mult, că de asta ne-a dat Dumnezeu și urechi! Ascultat din mai multe direcții. Vorbe aduse din stânga, dar și din dreapta. Poate ar trebui scurtat timpul de uitat pe facebook și pe televizor, pentru a așeza informațiile într-o logică.
Hai să ieșim din rîndurile persoanelor care au fost șocate de gîndurile celor pe care credeau că îi cunosc foarte bine, din cel al oamenilor ușor influențabili care primesc fricile celor de lîngă ei, preluîndu-le fără a opune rezistență. Să analizăm indivizii care știu ce și cînd să spună pentru a obține avantaje. O luptă prin cuvinte, dar care doare și afectează. Ambele tabere.
Vrem cu toții același lucru: să fim bine! Haideți să ne așezăm în bănci, să studiem în profunzime, să ascultăm căpitanii ambelor echipe, apoi să tragem concluzii și să aplicăm soluții. Nu trebuie să dureze mult, depinde cît de repede înveți să ai mintea deschisă!