Ctrl C, urmat de Ctrl V sînt două acțiuni consecutive firești pentru 2020. E ca respiratul- toată lumea o face fără să mai conștientizeze!
Uitatul în curtea vecină este o practică străveche, învățată încă din primii ani de viață. Aș putea să merg atît de departe și să afirm că este în natura noastră, un alt simț care ne ajută să supraviețuim. Lipsa originalității te așează cumințel în turmă. E mai ușor să te lași ghidat de un cioban hotărît, care știe unde-s pășunile verzi, decît să fii o oaie răzvrătită care poate rămîne fără hrană. Cînd mă gîndesc la turma românească, îmi apare în minte o fotografie de impact pentru mine în rolul de dascăl: un topor- pofesor, primea crenguțe diferite în clasă, apoi le cioplea pe toate în formă de pătrat. Le modela pe toate la fel, deși erau lungimi diferite, soiuri diferite. Părinții, bunicii se transformă fără să conștientizeze în topoare cu diferite forme în minte, apoi vine și școala să îți aranjeze lîna, să fie la fel de albă și la fel de tunsă ca a celorlalte mioare din societate.
De aici își trage obîrșia fenomenul copy- paste. Din prea multe „să faci cum îți spun eu”, „pentru că așa spun eu” și „mai bine tăceai”. Nu te-a învățat nimeni că e în regulă să spui ceva greșit, sau că e în regulă să ai altă părere. Atunci cînd ai același reguli de notare pentru „crenguțe” diferite, unii vor rămîne în urmă și vor fi apelați foarte des ca fiind „proști”. Proștii sunt cei pe care nu i-au ajutat ăi mai deștepți să găsească la ce sunt buni.
Și cînd pleci la o călătorie prin pădure și vezi că cei mai apreciați sunt croiți într-un fel, te apuci să scrii pătrățele…e mai ușor și te ajută să găsești iarba bună! De mîncare, desigur. Sau poate greșesc….mă duc sa dau un search pe google…
Măslina cu pareri 